Saptamana trecuta am batut recodul personal la ore pe avion. De sambata la ora 17.00 si pana duminica la ora 15.00 (ora Bucurestiului) cu doua escale (in Amsterdam si Kuala Lumpur) am intepenit in avion pana la destinatia finala, Jakarta. Fiind prima oara in Indonezia, in doar 4 zile, cu destul de putin timp liber la dispozitie am incercat sa vad cate ceva din oras si sa-mi fac cat de cat o idee despre cum e viata pe acolo. Din pacate nu am luat DSLR-ul (e foarte bun dar si greu si incomod, mai ales cand ai de alergat prin aeroporturi) iar pozele cu telefonul facute noaptea sau din masina in mers nu au iesit cine stie ce.
Am plecat din nou la drum sub influenta impresiilor altora si am avut ocazia sa dovedesc ca e mai bine sa vezi cu ochii tai si sa evaluezi in functie de scara personala a valorilor. Jakarta este un oras cu peste 10 milioane de locuitori, o metropola in toata regula, un oras cosmopolit, modern si foarte interesant dar din pacate, ca toate orasele mari, foarte aglomerat si poluat. Pot sa spun ca Jakarta este un New Delhi mult mai curat. Daca faci abstractie de saracia si mizeria din unele locuri Jakarta iti aminteste de New York: sunt o multime de cladiri inalte de peste 40 de etaje, infrastructura de autostrazi este destul de buna, mall-uri imense la tot pasul.
In Jakarta traficul auto este foarte greoi, mai ales la orele de varf. Daca in zi de weekend de la aeroport am facut 40 de minute pana la hotel, in cursul saptamanii, in sens invers am facut aproape 90 de minute si asta nu la ora de varf. Din pacate Jakartei ii lipseste un metrou care sa usureze deplasarea in oras. Din cauza aglomerarii de masini sunt foarte multe motociclete si scutere, un mijloc mult mai economic si rapid de deplasare. Daca in Roma par multe, in Jakarta motociletele sunt peste tot: la fiecare intersectie la semafor in fata masinilor se afla stoluri intregi de motocilcete.
Mancarea indoneziana e similara cu mancarea asiatica, destul de picanta, pe baza de orez si cu o multime de condimente specifice. Daca puteti, apelati la ajutorul unui localnic in alegerea meniului, sigur nu veti da gres, atentie cat de picant va place. Eu asa am facut si am mancat o rata delicioasa frageda la interior si cu pielita dulce si corcanta dar suculenta, nu uscata.
Desi Indonezia este tara cu cea mai mare populatie musulmana din lume, nu am simtit deloc atmosfera apasatoare din alte tari prin care am mai fost, dimpotriva viata este foarte libera, in multe locuri publice se gaseste alcool de vanzare (dar nu ca in Algeria, in catacombe intunecoase care vindeau sticle invelite in ziare, cu acces pe usa din dos ca sa nu fie vazuti). Am inteles ca sunt supermarket-uri care vand chiar si carne de porc. De asemeni se pare ca in zona prostitutia e in floare, intr-un bar am fost abordat de cateva ori de localnice (care mie mi se pareau la limita majoratului dar cu asiaticii nu stii niciodata varsta reala si nici sexul uneori), lucru care nu mi s-a mai intamplat chiar asa pe fata pana acum. Asta mi-a amintit de “Platforma”, o carte scrisa de un francez, Michel Houllebecq care prezinta intr-un mod foarte explicit si personal acest “turism” sexual din Asia de Sud-Est.
Am avut norocul ca in aceasta calatorie sa fiu insotit de un coleg asiatic, care chiar daca nu era indonezian, ci de origine vietnameza, cunostea foarte bine locurile si mi-a mai povestit mai multe despre Asia si asiatici. Asa am aflat ca desi multi sunt foarte saraci sunt foarte cinstiti, respectuosi si foarte ospitalieri cu strainii. Acesta este felul lor, traditia lor mostenita de la strabuni. Din cauza asta, de-a lungul istoriei au avut mult de suferit, colonizatorii inrobindu-i si sujugandu-i fara prea mare greutate. De altfel, chiar daca in zona oficial nu mai sunt colonii, din punct de vedere economic toate aceste tari (cu exceptia Chinei, Coreei de Sud si Japoniei) sunt subjugate fostilor colonizatori Europeni si mai nou Americanilor. Acestia conduc in continuare marile afaceri din zona si practic conduc economiile tarilor respective.
Indonezia este o destinatie interesanta care merita explorata mai amanuntit daca aveti ocazia. Eu, daca voi avea ocazia, sigur imi va face placere sa vad mai mult din aceasta tara, eventual sa profit de locurile sale turistice.
Leave a Reply