Tag: mentalitate

Sfaturi pentru nationala de fotbal

Nu, nu sunt antrenor de fotbal si nici vreun specialist in domeniu, ci doar un roman suparat si frustrat de insuccesele consecutive din fotbalul romanesc. Si poate ca nu ar trebui sa ma bag dar fotbalul a devenit un ambasador si un promotor al natiunilor in toata lumea alaturi de Jocurile Olimpice iar Romania nu mai e de multa vreme in randul elitelor mondiale. Nu ca asta se intampla numai in fotbal dar in toate sporturile si asta reflecta situatia de cacat in care se afla Romania in ultimii 20 de ani. Si toata lumea da vina doar pe clasa politica. Dar daca fiecare si-ar face treaba in dreptul lui si in domeniul lui poate ca lucrurile nu ar sta asa de rau.

Ca simplu privitor al spectacolului sportiv as da urmatoarele sfaturi jucatorilor si antrenorului nationalei de fotbal (valabile probabil si in alte sporturi): lasati la o parte faptul ca faceti o gramada de bani si puneti mana si munciti pentru imaginea Romaniei, asta s-ar putea sa va aduca si mai multi bani daca doar banii sunt singura motivare personala; in loc sa alergati prin baruri si cluburi, sa consumati “iarba” si sa va cumparati masini “bengoase” mai bine alergati pe stadionul de fotbal, trageti in sala de forta si puneti mana si mai cititi cate o carte. Toti sportivii de renume se pregatesc individual in afara antrenamentelor oficiale, trag sa-si depaseasca limitele si au o mentalitate de invingatori. Ca sa ajungi in varf nu e usor deloc, dimpotriva, trebuie multe sacrificii si multa munca…

Adio Africa…

Nu eu sunt cel care-si ia adio de la Africa (e chiar placut aici, sic) ci echipa nationala de fotbal a Romaniei impreuna cu olteanul pokerist care nici macar nu stie sa se retraga cand e timpul. Sunt dezamagit mai ales cand interesele personale sunt puse mai presus de interesele tarii. Pare o tendinta specifica romanilor, in toate domeniile e la fel: in economie, in politica, in sport. Nu ne putem vindeca!

De ce nu-mi place in Algeria

Weekend, vreme frumoasa de primavara. Iti vine sa iesi din casa pentru o distractie sau macar la o terasa. Asa ca ne-am urcat in masina si am plecat sa jucam un tenis. Dupa tenis ar fi mers si o piscina dar nu am fost lasati cu copiii… fara sa inteleg de ce. Hai sa mergem la masa! Zis si facut, ne-am suit in masina si am plecat in La Madrague, unde am mai fost de cateva ori sa mancam peste si a fost foarte bine. Numai ca de data asta am ajuns pe la ora 2 si deja lumea cam mancase de pranz.

Am stat un sfert de ora sa asteptam  sa dam comanda dupa care ne-am suparat si am plecat la un restaurant alaturat, unde din pacate nu mai era nimic de mancare… Asa ca am mancat la un restaurant indian (foarte bun de altfel) unde serviciile si mancarea au fost pe masura renumelui restaurantelor indiene, in 10 minute de cand ne-am asezat la masa deja mancam.

Asa ca pe langa mandrie, algerienii sufera foarte mult de lene si lipsa serviciilor. Pacat ca au o tara foarte frumoasa, cu 1200 de kilometri de litoral la Marea Mediterana, cu munti inalti de peste 2000 de metri si desert de o frumusete deosebita.

Impinsul la zid

Vi s-a intamplat vreodata sa visati ca incercati sa fugiti de un pericol dar oricat de tare v-ati stradui si oricate eforturi ati depune nu inaintati deloc? Ati incercat vreodata sa golitii vreodata o barca plina cu apa cu o galeata fara fund? Sau sa impingeti un perete? Bineinteles ca in asemenea situatii nu se poate obtine niciodata un rezultat…

In situatia asta ma aflu si eu de cand am inceput aventura mea in Algeria: incerc sa golesc barca de apa cu galeata fara fund si sa imping un perete mult prea gros ca sa-l pot urni din loc… La tot pasul gasesc pe cineva care imi scoate fundul galetii… Oare asa gandeau si strainii care veneau in Romania imediat dupa revolutie?

Mentalitate algeriana

Mi-am comandat carti de vizita de vreo 3 luni. Dupa vreo doua saptamani de asteptare am vrut sa vad despre ce-i vorba. Mi s-a spus ca nu le-am dat informatiile complete (de parca nu ar sti cum ma cheama si ce numar de telefon am, pentru cine nu stie, in companiile multinationale aceasta informatie e publica si poate fi aflata in orice moment, e ceva standard ca o carte de telefoane).

In sfarsit dupa tot felul de taraganari, ca nu e bun formatul, ca e gresit numarul de telefon, ca nu e cine mai stie ce, in urma cu o saptamana mi s-a spus ca a fost data comanda. Ieri am intrebat daca au venit cartile de vizita, cum era sfarsitul programului mi s-a raspuns sa verific maine dimineata (azi). Azi verific si stupoare: cartile de vizita sunt gata de 5 zile. “Si de ce nu mi-ati spus si mie va rog???”, “Pai am crezut ca nu ai nevoie de ele”…

Mentaliate de invingatori

Cand a fost ultima oara cand poporul roman a plecat intr-un razboi de cucerire? Eu nu stiu sa se fi intamplat asa ceva in istoria Romaniei. Un razboi de cucerire nu inseamna numai sange si dorinta de putere dar reprezinta si mentalitatea unui popor de a iesi invingator.

Pana la urma la asta se reduce totul in lumea de azi: esti invingator si iti place sa lupti pentru asta sau esti invins si esti obligat din cand in cand sa te aperi ca sa supravietuiesti. Si imi pare rau sa spun dar noi romanii nu avem aceasta mentalitate de invingatori: “Eu imi apar saracia si nevoile si neamul…”

Probabil ca in cateva zeci sau sute de ani romanii ca natie vor dispare. Vom fi asimilati usor de catre cei puternici. Am inceput aceste randuri dupa ce Romania a terminat meciul de fotbal cu Franta de acum 10 zile la egalitate desi conducea dupa 17 minute cu 2-0. Aseara a fost randul Stelei sa o faca si mai fiarta: CUM E POSIBIL ASA CEVA??? Steaua a mai fost intr-o situatie similara in urma cu 2 ani in semifinala cu Manchester City Middlesbrough. Chiar nu au invatat nimic???