Aseara am iesit cu niste prieteni straini la o bere in oras. Pentru ca stateau la un hotel chiar buricul targului (asta ca sa nu spun “downtown”) am mers la restaurant pe jos. Mare greseala! Pentru ca vorbeam in engleza, la tot pasul diverse persoane dubioase ne agatau: “do you want some nice girls for tonight?” sau “can you please help me with some money?”. Textul il stiau foarte bine iar accentul era bun. Le-am raspuns de fiecare data in romaneste cu expresii binecunoscute! Mi-a fost rusine ca sunt roman si ca in tara mea se intampla asemenea lucruri…
Dimineata in masina in drum spre servici ascult mai tot timpul radio. Imi plac Dobro si Craio de la Guerilla de dimineata dar din pacate muzica lor e aceeasi si nu e energizanta. Mi-ar place ceva sa-mi sporeasca cheful de munca! ceva gen: http://www.youtube.com/watch?v=sTJ1XwGDcA4&feature=fvst sau http://www.youtube.com/watch?v=9hMrY8jysdg
Acelasi lucru se intimpla(incredibil), inca, la aeroport. Cum iti iei bagajele, incep mutrele alea acre cu vama:”de unde veniti, in ce scop ati calatorit, deschideti geanta.” Nicaieri in lumea asta, nimeni nu m-a cautat in bagaje. Dupa care…taximetristii. Vulgari, dubiosi, insistenti. Alesesera o firma intr-un timp, sa stea aia acolo, aliniati si sa iei unul daca ai nevoie. Aiurea. Misuna ca viermii intr-o Romanie europeana, cica.
Alo, a început să vă pută? E România, a patria mea, a lui Mircea Voievod şi Mihai Viteazu a lui Nea Nicu, Ilici, Emil şi Băşe! “Ţara mea cu râuri multe…!”
Mândră eşti ce te-aş mai…te!